Productie

Situată în nordul ţării, în ţinutul Bucovinei, de la râul Siret până la munţii Rodnei şi Călimani, Direcţia Silvică Suceava, subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, se întinde pe raza a şapte judeţe( Suceava – 362.521 ha, Bistriţa Năsăud – 257 ha, Botoşani – 19 ha, Harghita – 4773 ha, Iaşi – 608 ha, Maramureş – 1560 ha şi Neamţ – 124 ha).

Direcţia Silvică Suceava are în subordine un număr de 24 ocoale silvice, 2 secţii de drumuri, o pepinieră centrală, şi două herghelii (2493 ha).

Pădurile sucevene se întind pe o suprafaţă de 449.980 ha, reprezentând jumătate din suprafaţa judeţului şi aproximativ 7% din suprafaţa pădurilor României. Din acestea, 345.354 ha (77% din total) sunt administrate de către Direcţia Silvică Suceava, restul fiind administrate de către alte structuri silvice autorizate.

În raport cu natura proprietăţii, suprafaţa fondului forestier administrată de către Direcţia Silvică Suceava, la data actuală se prezintă astfel:

· 282.103 ha (82%) – proprietate publică a statului administrată de R.N.P.;

· 30.888 ha (9%) – proprietatea unităţilor teritorial administrative, administrată de R.N.P.;

· 3.125 ha ( 1%) – proprietate privată a persoanelor juridice, obşti, unităţi de cult.

În conformitate cu prevederile amenajamentelor în vigoare, posibilitatea actualizată anuală a D. S. Suceava, la data de 1 ianuarie 2010, este de 1120 mii m.c., din care 664,3 mii m.c. produse principale (inclusiv conservare), 288,9 mii m.c. produse secundare şi 89,2 mii tăieri de igienă.

Conform prevederilor amenajamentelor silvice, suprafaţa propusă a se parcurge în anul 2010 cu lucrări de îngrijire, în fond forestier de stat este de 8800 ha, din care:

Aplicarea tratamentelor pe raza ocoalelor silvice din cadrul
Direcţiei Silvice Suceava

Aplicarea tratamentelor pe suprafaţa fondului forestier de stat din cadrul Direcţiei Silvice Suceava se prezintă astfel:

· Din totalul de 43.656 ha, propuse prin amenajament a se parcurge cu tăieri de regenerare, aproximativ 56%, respectiv 24.402 ha, sunt parcurse cu tratamentul tăierilor progresive, din care o treime este reprezentată de tăieri de racordare;

· Tratamentul tăierilor succesive se aplică pe o suprafaţă de 753 ha, deţinând o pondere de 1,7% din totalul suprafeţelor;

· 3.719 ha, reprezentând 8,5% din suprafaţa totală, sunt parcurse cu tăieri rase pe parchete mici;

· Tratamentul tăierile rase în benzi se aplică pe o suprafaţă de 756 ha reprezentând 1,7% din totalul suprafeţelor;

· Lucrările speciale de conservare se aplică pe o suprafaţă de 10.956 ha, respectiv pe 25% din suprafaţa totală;

· 1.843 ha, reprezentând 4,2% din totalul suprafeţelor, sunt parcurse cu tăieri de transformare spre grădinărit, iar 1.190 ha, (2,7%) sunt parcurse cu tăieri cvasigrădinărite;

· Tratamentul pentru pădurile de crâng se aplică pe o suprafaţă de 37 ha, reprezentând 0,1%.

Tratamentul tăierilor progresive ocupă ponderea cea mai însemnată dintre tratamentele aplicate. Caracteristica principală a acestui tratament o constituie declanşarea procesului de regenerare, cu ocazia primelor tăieri, într-un număr variabil de puncte de pe suprafaţa arboretului, care constituie aşa-numitele „ochiuri de regenerare”. La amplasarea ochiurilor de regenerare se ţine seama de eventualele grupe de seminţişuri utilizabile existente, în care se urmăreşte prin tăieri, crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea acestora, deschizându-se concomitent şi ochiuri de regenerare noi.

Diametrul ochiurilor nou-create, care se deschid obligatoriu corelat cu anii de fructificaţie, poate varia între 0,5 până la 1,5 înălţimi (H – înălţimea medie a arboretului) de arbore, intervenţia având caracterul unei tăieri de însămânţare, a cărei intensitate se diferenţiază ca şi mărimea ochiurilor, în raport cu temperamentul speciilor de regenerat.

Cu ocazia revenirilor următoare, seminţişurile instalate în ochiurile respective sunt puse în lumină, după caz, printr-una sau mai multe tăieri, în raport cu condiţiile staţionale şi cu cerinţele ecologice ale speciilor. Ochiurile se lărgesc concentric sau într-o anumită direcţie. În acest fel, tăierile înaintează progresiv, de fiecare dată, concomitent cu punerea în lumină a seminţişului din ochiurile precedente, executându-se şi tăieri de însămânţare în alte puncte în care procesul de regenerare nu a fost declanşat.

Pe măsură ce ochiurile se lărgesc treptat, marginile lor se apropie, atingându-se unele cu altele, după care se execută aşa-numitele tăieri de racordare, prin care se înlătură restul arboretului bătrân. Racordarea ochiurilor se poate face pe întreaga suprafaţă a arboretului sau pe anumite porţiuni, pe măsura asigurării regenerării şi dezvoltării seminţişurilor respective.

Reducerea treptată a consistenţei până la 0,6-0,7, datorită apariţiei produselor accidentale dispersate, provoacă declanşarea regenerării naturale înainte ca arboretele să devină exploatabile. Din această cauză etapele specifice tratamentului cu tăieri progresive, respectiv: tăierea de însămânţare, tăierile de punere în lumină a seminţişului şi tăierea de racordare, nu se pot aplica întotdeauna.

Tratamentul cu tăieri progresive se aplică în păduri din grupa a-II-a cu funcţii de producţie şi protecţie. În cadrul Direcţiei Silvice Suceava tăierile progresive sunt propuse a se efectua începând cu bazinul superior al râului Bistriţa (ocoalele silvice Iacobeni şi Cârlibaba) şi continuând cu bazinele superioare şi mijlocii ale râurilor Moldova şi Suceava; reprezentative sunt ocoalele silvice Pojorâta, Vama, Moldoviţa, Stulpicani, Gura Humorului, Solca, Marginea, Falcău, Brodina, Mălini şi Râşca.

Tăierile rase se caracterizează prin recoltarea integrală a arboretului exploatabil, de pe o anumită suprafaţă, printr-o singură tăiere. Tăierile rase se aplică în cadrul a două tratamente: tratamentul tăierilor rase pe parchete mici, aplicat pe o suprafaţă de 3719 ha şi tratamentul tăierilor rase în benzi, pe o suprafaţă de 756 ha.

Aceste tăieri se aplică doar în situaţiile în care nu este posibilă aplicarea unui tratament cu regenerare sub adăpost şi anume: în arborete pure de molid, arborete puternic afectate prin doborâturi de vânt sau rupturi de zăpadă, cu fenomene de uscare de intensitate ridicată, precum şi în cele în care se fac lucrări de refacere-substituire în arboretele slab productive.

În cadrul tratamentului tăierilor rase pe parchete mici, suprafaţa maximă a parchetului poate fi de trei hectare şi se aplică doar în arboretele de molid, pin, salcâm, plop şi salcie. Între suprafeţele tăiate ras se va păstra o distanţă de minimum două înălţimi de arbori. În situaţia apariţiei de produse accidentale, mărimea parchetului este determinată de mărimea suprafeţei pe care s-a manifestat factorul dăunător şi de modul de intervenţie pentru înlăturarea efectelor generate de acesta.

Realizarea unei tăieri rase prin alăturare cu o altă tăiere rasă este permisă numai după închiderea stării de masiv în suprafaţă tăiată anterior; dacă starea de masiv nu este încheiată într-o perioadă de 7 ani de la prima tăiere rasă este permisă alăturarea, cu condiţia asigurării împăduririi integrale a suprafeţei tăiate anterior. La aşezarea spaţială a parchetelor se va ţine seama, în mod obligatoriu, de direcţia vânturilor periculoase, pentru prevenirea doborâturilor de vânt. De regulă, succesiunile de tăieri se vor organiza pe porţiuni în care arboretele se condiţionează reciproc, sub raportul apărării împotriva vântului şi vor fi sprijinite pe văi şi culmi proeminente, pe drumuri vechi cu liziere rezistente.

Prin tratamentul tăierilor rase în benzi se urmăreşte obţinerea, în cât mai mare măsură, a regenerării naturale. Benzile care se taie ras beneficiază de adăpostul lateral al arboretului vecin, regenerarea natural fiind favorizată mai ales în cazul speciilor cu sămânţă uşoară. Lăţimea optimă a benzilor este de 30-40 m. Benzile se orientează cu înclinări convenabile faţă de linia de cea mai mare pantă astfel încât să se evite eroziunea solului şi scosul materialului lemons prin porţiunile regenerate, asigurându-se totodată şi adăpostul lateral al seminţişului instalat.

Ocoalele silvice Broşteni, Iacobeni, Pojorata, Cârlibaba, Moldoviţa, Falcău, Brodina şi Stulpicani deţin suprafeţe însemnate a fi parcurse cu tăieri rase.

Lucrările speciale de conservare sunt aplicate mai ales în bazinetele cu pantă foarte mare (peste 35 grade) pe o suprafaţă de 10.956 ha.

Prin lucrări speciale de conservare se înţelege ansamblul de intervenţii necesare a se aplica în arborete de vârste înaintate, exceptate definitiv sau temporar de la tăieri de produse principale, în scopul menţinerii sau îmbunătăţirii stării fito-sanitare a arboretelor, de asigurare a permanenţei pădurii şi de îmbunătăţire continuă a exercitării de către aceasta a funcţiilor de protecţie ce li se atribuie, prin: efectuarea lucrărilor de igienă; extragerea arborilor accidentaţi şi a celor de calitate scăzută(rău conformaţi sau cu defecte tehnologice evidente); crearea condiţiilor de dezvoltare a seminţişurilor existente sau în care se vor instala în diferite puncte de intervenţie, precum şi a grupelor de arbori din interiorul arboretului, aflate în diferite stadii de dezvoltare.

- Efectuarea lucrărilor de igienă, inclusiv recoltarea produselor accidentale precomptabile, constând în principal din extragerea arborilor uscaţi sau în curs de uscare, arborii rupţi de vânt şi de zăpadă, precum şi a celor bolnavi, atacaţi de dăunători, afectaţi de poluare etc.;

- Promovarea nucleelor existente de regenerare naturală din specii valoroase, prin efectuarea de extracţii de intensitate redusă, strict necesare menţinerii sau dezvoltării în continuare a seminţişurilor respective; prin astfel de extracţii, procentul de recoltare pe deceniu – exceptând arborii extraşi prin lucrări de igienă – nu va depăşi 4% din volumul total pe picior;

- Îngrijirea seminţişurilor şi tinereturilor naturale valoroase, prin lucrări adecvate – descopleşire, recepare, degajare etc.- potrivit stadiului lor de dezvoltare;

- Împădurirea golurilor existente, folosind specii şi tehnologii corepunzătoare staţiunii şi ţelurilor de gospodărire urmărite;

- Introducerea speciilor de subarboret sau subetaj în pădurile de cvercinee, pure sau în amestec(după caz: păducel, lemn câinesc, sânger, corn, jugastru, arţar, carpen, fag etc.)

În aval de depresiunea Dornelor, ocoalele silvice Broşteni şi Crucea deţin aproape jumătate din suprafaţa ce se parcurge cu lucrări de conservare, datorită faptului că terenul accidentat şi greu accesibil are o pondere importantă în această zonă; de asemenea pe raza ocoalelor silvice Vatra Dornei, Iacobeni, Pojorâta, Moldoviţa, Frasin, Mălini şi Râşca se aplică lucrările de conservare pe suprafeţe importante: peste 5.000 ha în totalul suprafeţelor parcurse cu lucrări de conservare.

Tăierile de transformare spre grădinărit se aplică pe o suprafaţă relativ redusă - 1.843 ha, reprezentative fiind ocoalele silvice Vama, Frasin şi Marginea. Aplicarea acestui tratament conduce pădurile spre structuri diversificate pluriene şi relativ pluriene, capabile să îndeplinească funcţii multiple de producţie şi protecţie. În acest fel se asigură permanenţa pădurii şi exercitarea de către aceasta a funcţiilor de protecţie atribuite.

Nucleele de regenerare naturală existente vor fi îngrijite şi puse în lumină treptat – în toate cazurile – prin extrageri de intensitate slabă sau slabă la moderată, deschizând arboretul pe puncte de regenerare, în raport cu exigenţele ecologice ale speciilor respective.

Deschiderea de noi puncte de regenerare se va face diferenţiat în funcţie de vârsta arboretelor – până la 80 de ani şi după 80 de ani – până la completarea volumului de extras stabilit prin amenajament, urmărind în acelaşi timp şi echilibrarea suprafeţelor intrate în regenerare, pentru a se asigura structura plurienă a viitorului arboret.

Tratamentul codrului cvasigrădinărit se aplică în molideto-brădete şi în amestecuri de răşinoase cu fag, pe o suprafaţă de 1.190 ha, întâlnindu-se pe raza ocoalelor silvice Broşteni, Crucea, Brodina şi Râşca.

Prin aplicarea acestui tratament se urmăreşte menţinerea permanentă şi în bune condiţii a acoperirii solului cu vegetaţie forestieră, realizându-se prin aceasta exercitarea continuă şi în mod corespunzător a funcţiilor de protecţie şi producţie atribuite arboretelor respective. Prin aplicarea tăierilor de regenerare se urmăreşte în permanenţă atât punerea în lumină a seminţişurilor valoroase, cât şi declanşarea procesului de regenerare în alte puncte noi de regenerare. Concomitent cu tăierile de regenerare, de-a lungul întregii perioade, în punctele regenerate se aplică lucrările de îngrijire necesare potrivit stadiilor de dezvoltare ale noilor arborete care s-au instalat.

Tăierile cvasigrădinărite se caracterizează prin perioade lungi de regenerare (40-60 ani) şi împrăştierea punctelor de regenerare în întregul arboret. Ele au un pronunţat caracter selectiv şi se aplică treptat şi cu prudenţă, pentru a reduce la minimum vătămarea seminţişului instalat.

Mărimea punctelor de regenerare, intensitatea şi numărul tăierilor de regenerare se vor adapta la situaţia seminţişurilor existente, precum şi la exigenţele speciilor ce se promovează faţă de lumină şi căldură.

Întrucât prin acest tratament se urmăreşte realizarea de arborete de amestec (brad cu fag şi molid, brad cu fag, fag cu cvercinee etc.), la aplicarea tăierilor se vor crea condiţii pentru favorizarea sau introducerea treptată pe cale artificială a unor specii cu valoare productică sau de protecţie ridicată.

Un aspect particular în aplicarea tratamentelor cu regenerare o constituie apariţia produselor accidentale, ce conduc la amânarea executării tăierilor de regenerare. Produsele accidentale apărute în anul 2002 au însumat 5.400.000 mc efectuându-se precomptările necesare timp de trei ani.

Produsele accidentalele semnalate în anul 2007 totalizează 1.094.000 mc pe o suprafaţă de aproximativ 130.000 ha. Peste 90% din acestea au apărut în lunile ianuarie – aprilie ca urmare a vânturilor puternice şi a căderilor de zăpadă înregistrate în acest interval de timp. Produsele accidentale au determinat precomptarea unui volum de 205 mii mc de produse principale din planul decenal pentru anii 2007 şi 2008.

۰ În anul 2002, în luna martie, fondul forestier administrat de către Direcţia Silvică Suceava a fost puternic afectat de doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă, după cum urmează:

Nr. crt.	Specificaţii	Volum total 2002 (mii mc)	Volum total 2007 (mii mc)
1.	Fond forestier proprietate publică a statului	4.610	1094
2.	Fond forestier administrat de D.S. Suceava pe bază de contracte	790	345
TOTAL		5.400	1439

۰ În anul 2007, fondul forestier al judeţului a fost din nou afectat de doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă. Volumul total de produse accidentale ivit în anul 2007 din fondul forestier de stat a fost de 1.094 mii m.c., iar în fondul forestier administrat pe bază de contracte de administrare 345 mii m.c.

۰ Din volumul apărut în fondul forestier de stat, un volum de 248 mii m.c. produse accidentale a apărut în luna ianuarie 2007, iar 619,5 mii m.c. produse accidentale au apărut în luna martie 2007, ceea ce reprezintă 81% din volumul total de produse accidentale ivite în anul 2007. Cele mai afectate ocoale silvice sunt: Crucea – 230 mii mc.c., Dorna Candrenilor – 228 mii m.c., Broşteni – 135,5 mii m.c. şi Iacobeni – 120 mii m.c. Cele patru ocoale însumează 65% din volumul total de produse accidentale ivite în anul 2007.

La nivelul Direcţiei Silvice Suceava până la data de 31.04.2010, din suprafaţa total validată de 163,4 mii ha (în baza Legilor proprietăţilor L18/1991, L1/2000, L247/2005) s-a pus efectiv in posesie 157,5 mii ha. Suprafaţa nepusă în posesie este de 5,9 mii ha din care 1,9 mii ha sunt in litigiu ( suprafeţe validate şi contestate în instanţă, neînţelegeri între proprietari , moştenitori etc.)

Prin aplicarea Legii nr 18/ 1991, s-a pus în posesie proprietarilor persoane fizice un număr de 16738 ha , solicitările fiind acoperite în proporţie de 99%.

De la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000 din cele 108,1 mii ha validate au fost puse în posesie 105,7 mii ha reprezentând 98% din total. Prin efectul ei Legea 1/2000 a permis împroprietărirea cu 66,3mii ha a unităţilor teritorial administrative; 5,7 mii diverselor forme asociative; de asemenea o suprafaţă de 16,5mii ha s-a retrocedat unităţilor de cult şi învăţământ. Spre deosebire de Legea 18/1991 odată cu apariţia şi publicarea ei în Monitorul Oficial, Legea nr 1/2000 a permis reconstituirea dreptului de proprietate privată pe vechiul amplasament, cu condiţia ca acestea să nu fie atribuite legal altor persoane.

Legea proprietăţii nr.247/2005, care a intrat in vigoare din 25 iulie 2005, reconstituie dreptul de proprietate pe vechile amplasamente fără limite de suprafaţă, restituind întreaga suprafaţa a terenului forestier trecut în proprietatea statului prin procesul naţionalizării pădurilor din anul 1948.

Ca urmare a aplicării Legii nr.247/2005 din cele 38,3 mii ha validate, în procent de 73% reprezentând 28,1 mii ha beneficiari ai acesteia sunt persoanele fizice, în general marii proprietari care au putut revendica întreaga suprafaţă naţionalizată în anul 1948, fiind pusă în posesie o suprafaţă totală de 35,1 mii ha.

Direcţia Silvică Suceava deţine un număr de 61 de pepiniere curente, din care 60 sunt destinate culturii răşinoaselor. Suprafaţa totală a acestora este de 115 ha, din care 55 ha reprezintă suprafaţa Pepinierei Salcea.

De asemenea, Direcţia Silvică Suceava are un număr de 136 de pepiniere cantonale cu o suprafaţă totală de 6,3 ha.

Suprafaţa totală a pepinierelor Direcţiei Silvice Suceava este de 121 ha, din care 77 ha este destinată producerii de material săditor. Din aceasta, suprafaţa efectivă ocupată de puieţi este de 25 ha, din care 19 ha puieţi de răşinoase.

Pe o suprafaţă de 16 ha, Direcţia Silvică Suceava realizează culturi cu puieţi ornamentali destinaţi vânzării(genurile Chamaecyparis, Juniperus, Thuja, Larix, Hibiscus, Forsythia, Magnolia etc.), iar pe o suprafaţă de 17 ha se produce gazon.

Direcţia Silvică Suceava administrează o suprafaţă de 28.546 ha zone protejate (legiferate prin Legea nr.5/2000, H.G. nr.2151/2004 şi H.G. nr.1143/ 2007), din care 24.041 ha Parcul Naţional Călimani şi 4.505 ha rezervaţii şi monumente ale naturii situate pe raza judeţului Suceava, clasificate în rezervaţii forestiere: Pădurea Zamostea – Luncă – 107,6 ha, Făgetum Dragomirna – 134,8 ha, Codrii Seculari Giumalău – 309,5 ha, Codrul Secular Slătioara – 1064,2 ha, Tinovul Poiana Stampei – 681,8 ha, Tinovul Şarul Dornei – 36 ha, Quercetum Crujana – 39,4 ha, Pădurea Voievodeasa – 101,9 ha, Pădurea Roşoşa – 204,8 ha şi Codrul Secular Loben – 483 ha, rezervaţii botanice: Fâneţele montane Todirescu – 44,3 ha, Răchitişul Mare – 116,4 ha şi Tinovul Găina-Lucina – 1,0 ha, rezervaţii geologice: Moara Dracului – 1,3 ha, Piatra Buhii – 2,0 ha, Piatra Ţibăului – 20,3 ha, Piatra Pinului şi Piatra Şoimului – 0,5 ha, Cheile Lucavei – 34 ha, rezervaţii mixte: Pietrele Doamnei – 971 ha, Cheile Zugrenilor – 150,1 ha şi rezervaţii paleontologice: Stratele cu Aptychus de la Pojorata – 1,0 ha.

Direcţia Silvică Suceava gestionează 27 fonduri de vânătoare de producţie, având o suprafaţă totală de 324.480 ha, din care pădure 220.000 ha.

Dintre aceste 27 fonduri de vânătoare, 20 sunt situate în zona de munte şi 7 sunt situate în zona de deal.

Specia	Efectiv optim	Efectiv evaluat în 2010	Cote de recoltă aprobate în 2010-2011
Cerb	1985	2125	117
Căprior	1660	2000	81
Mistreţ	880	1120	156
Urs	128	154	6
Lup	65	104	20
Cocoş de munte	695	815	40

Pe raza Direcţiei Silvice Suceava – Ocolul Silvic Marginea, din data de 31.12.2004 s-a dat în folosinţă un complex de creştere intensivă a mistreţului, în suprafaţă totală de 422 ha, compartimentat astfel:

Direcţia Silvică Suceava are în subordine două păstrăvării, una situată pe raza Ocolului Silvic Pojorâta – cu o capacitate de producţie de 10 tone anual şi una situată pe raza Ocolului Silvic Brodina – cu o capacitate de producţie de 6 tone anual. La cele două păstrăvării se produce atât păstrăv de consum (păstrăv curcubeu) cât şi puit pentru repopularea apelor de munte (păstrăv indigen şi fântânel).

Direcţia Silvică Suceava administrează două herghelii, Herghelia Rădăuţi în care se creşte, ameliorează şi exploatează rasa Shaghya Arab şi Herghelia Lucina, în care se creşte, ameliorează şi exploatează rasa Huţul.


Directia Silvica Suceava B-dul 1 Mai; Nr.6; Cod 5800 Localitatea Suceava Romania	Telefon: 40 30 225298 Fax: 40 30 521783 Email:silvasv@silvasv.ro

TOTAL