Directia Silvica Suceava 

Impaduriri

Scurte referiri despre

regenerarea

  arboretelor in judetul Suceava

TRATAMENTE

Imagini regenerari naturale pe raza ocolului silvic Marginea


Imagini regenerari naturale pe raza ocolului silvic Marginea


Imagini regenerari artificiale pe raza ocolului silvic Pojorata

             Primele consemnari privind regenerarea padurii, in Bucovina, aparute la inceputul acestui secol, indica preocupari crescinde in aceasta directie, inca din a doua jumatate a secolului trecut, cind exploatarile incep sa se intensifice. Referirile din aceasta perioada apartinind lui Zachar, A. si Guzman, E. 1901 arata ca se urmarea regenerarea naturala la brad si la fag, care “se produc in mod atit de bogat pe cale naturala” cit si cea artificiala, mai ales la molid, care altfel a fost mult extins in decursul timpului. Pentru aceasta  “ Cinci seminterii sistematice, instalate de administratia padurilor fondului, furnizeaza fondul de seminturi”, apreciere favorabila de catre autori, pentru ca se obtineau seminte de buna calitate si de provenienta locala.
           Girbu, S.,1934 arata ca grija pentru regenerarea padurilor in bune conditiuni a fost o preocupare de capetenie a administratiei Fondului bisericesc. Aceasta se calauzea dupa “principiile silviculturii moderne si anume: a) sa se dea preferinta regenerarilor naturale, b) se se creeze paduri de esente de amestec”. Chiar si atunci cind, sub presiunea greutatilor economice, s-au adoptat (pentru o scurta perioada, aproximativ 1880 – 1890) taierile rase pe suprafete mari s-au prevazut, in contracte, clauze menite sa contribuie la regenerarea naturala a rasinoaselor: “ in contractele urmatoare au fost obligati cumparatorii sa lase in picioare cite 20 seminceri de brad la ha si sa  secureasca fagii ramasi in picioare”. Dupa autorul citat, ”o actiune sistematizata de impaduriri artificiale incepe din anii 1837-1875, deodata cu exploatarile  mai mari”. Si, in continuare, precizeaza: “ Padurile Fondului nu au suferit de loc influienta  scolii germane din secolul trecut, care intr-un timp  a ridicat la principiu de dogma generalizarea regenerarilor artificiale”.
            Despre regenerarea padurilor Fondul bisericesc s-au mai ocupat: Scharbert, Fr., 1936  care arata consecintele negative ale pasunatului si Pichlmayer, H.,1939 care reliefeaza ca fagul se regenereaza  excelent pe cale naturala si de aceea se recomanda ca, la prima taiere  progresiva, sa se scoata semintisul fara viitor si aproape tot fagul, pentru a favoriza regenerarea bradului.
            Brega, P., 1955, 1965, 1968, 1974 aduce unele contributii la studiul regenerarilor fagetelor si amestecurilor de rasinoase cu fag, precum si la evolutia compozitiei acestor arborete, ca urmare a aplicarii taierilor succesive. De asemenea, se ocupa de comportarea molidului extins in etajul bioclimatic FM2 si in cel al fagetelor.
            Lazarescu, C., si Duran V., 1961 aduc contributii importante la studiul fructificatiei molidului.
            Vlase, I 1., 1963, referindu-se la extinderea rasinoaselor, recomanda folosirea cu precadere a laricelui, ca specie de baza, iar fagul ca specie de amestec, in arboretele de productivitate slaba si ca specie de amestec, in statiunile corespunzatoare bradeto-fagetelor de productivitate ridicata.
            Ciobanu, P., 1966, studiind conditiile de regenerare naturala a molidului in Bucovina, a prezentat date importante in legatura cu fructificatia arboretelor, diseminarea semintelor, instalarea si mentinerea semintisurilor in teren  descoperit si submasiv. Autorul prezinta, de asemenea, evolutia   tratamentelor aplicate padurilor de molid si amestecurilor de rasinoase  cu fag, din aceasta parte a tarii.
            Grobnic, Gh. Si Duran, V. 1967 aduc  unele contributii la studiul regenerarilor naturale a molidisurilor, legate   de conditiile de instalare si de mentinere a semintisurilor, atit in terenuri descoperite cit si sub adapostul lateral.
            Marcu, Gh. S.a. 1980 au efectuat cercetarile referitoare la conditiile stationale si la comportarea bradului introdus in unele tipuri de padure din ocoalele silvice : Risca, Falticeni si Patrauti.
           Geambasu. N., 1982  concepe fundamentarea unor masuri silviculturale diferentiate pentru regenerarea molidisurilor aflate in statiuni cu conditii grele de regenerare si vegetatiei, in comparatie cu statiunile neafectate de factori puternic limitativi.

                         Metode de cercetare

           Culegerea datelor privind principalele aspecte luate in studiu s-a facut prin metode diferite (documentare, observatii – in suprafete permanente si pe itinerar, vizual – statistica, analize, experimentala,etc.), adesea adoptind combinatii intre ele, pentru sporirea criteriilor de aprofundare.
           a) Cadrul geografic, formatiile geologice si unitatile geomorfologice s-au stabilit dupa datele din literatura de specialitate si dupa amenajamentele ocoalelor silvice.
           b) Elementele climatice – s-au luat de la statiile meteorologice si de la punctele pluviometrice din judet, completate cu elementele din literatura de specialitate. Pentru stabilirea unor elemente in suprafetele de cercetare si in locurile de inventariere, s-au facut masuratori ale intensitatii luminoase, folosindu-ne de un luxmetru cu interval de la 0 la 100000 luxi si de temperaturi locale cu ajutorul termometrelor de maxima si minima.
           c) Pentru determinarea factorilor edafici, s-au executat un numar de 55 profiluri principale de sol, in suprafetele de cercetare permanente si in unele releveuri, pentru stabilirea tipurilor de padure. In restul releveurilor si in pietele de proba s-au executat profiluri secundare, precum si numeroase profiluri de control sau sondaje de dimensiuni reduse. Au mai fost analizate si interpretate 72 profiluri principale executate cu ocazia lucrarilor de cartari stationale din anul 1961, in vederea intocmirii studiilor de impaduriri si 65 profiluri executate, s-au notat toate elementele  indicate (Chirita, D.C., 1955) pentru stabilirea tipului si insusirilor solului.
           Un numar de 82 profiluri principale, din cele mai caracteristice, au fost analizate in laborator, din care 17 profiluri la Faculatea de Silvicultura din Brasov, iar restul de 65 la statiunile I.C.A.S. Hameius si Stefanesti.
            Pe baza elementelor culese de pe teren si a celor rezultate din analize, s-au stabilit tipurile de sol, dupa criteriile din “Sistemul roman de clasificare a solurilor, ed. 1980” (I.C.P.A. 1980)
            d) Descrierea vegetatiei identificarea tipurilor de padure s-au facut pe baza observatiilor si notarilor inregistrate in toata perioada cercetarilor. S-au folosit, de asemenea, date din amenajamentele ocoalelor silvice.
            In afara suprafetelor de cercetare permanente , materializate pe teren, in scopul sudierii regenerarilor naturale, din care s-au recoltat si date referitoare la vegetatie, pentru identificarea exclusiva a tipurilor de padure s-a lucrat pe suprafete speciale (releveuri), fara a fi materializate pe teren, variind intre 2500-5000 mp.
            e) Pentru stabilirea de statiuni, elementele necesare au fost culese  de pe teren  in cadrul studiului factorilor fizico-geografici, a celor edafici, a tipurilor de padure si a regenerarii arboretelor. S-au folosit, de asemenea, date de la cartarile stationale executate in 1961, precum si de la lucrarile de reamenajare  a ocoalelor silvice.
            f) Fructificatia arboretelor. Stabilirea virstei cind arborii incep sa fructifice s-a facut prin suprafete de proba in marime de 1 – 4 mp si benzi de inventariere late de 1 m si de lungimi diferite, amplasate  in arborete neparcurse cu taieri de regenerare, incepind de la virsta medie de 45 ani, in care s-au numarat semintele diseminate in anii fructificatiei, conurile cazute la sol si s-au evaluat semintisurile existente. Cu ocazia ampalsarii acestora, s-au facut observatii si in restul suprafetelor parcurse, asupra virstei si densitatii semintisurilor instalate pina la acea data, cu scopul de a stabili primele cantitati de seminte, din care au rezultat puietii viabili.
            Periodicitatea fructificatiei s-a stabilit prin observatii pe teren pentru perioada 1952-1983 si din datele inscrise in registrele  comemorative ale ocoalelor  Fondului bisericesc, pentru perioada 1928-1947.
            Stabilirea capacitatii de fructificatiei a rboretelor s-a facut prin evaluari vizuale ale gradului de fructificatie si prin piete si locuri de inventariere, amplasate in arborete exploatabile neparcurse si parcurse cu taieri de regenerare, in care s-a lucrat ca mai sus.
             Calitatea semintelor a fost stabilita pe baza indicilor calitativi din buletinele de analiza eliberate de statiunile I.C.A.S., atit pentru probele trimise de noi in cadrul cercetarilor, cit si pentru cele trimise de ocoalele silvice in cadrul productiei. Unele determinari ale greutatii absolute  si puritatii la jir s-au efectuat si in laboratorului de seminte al statiunii de cercetari agricole Suceava.
             Pentru determinarea indicelui de rasarire in sol al jirului s-au facut cercetari in pepiniera Izvor ( Ocolul silvic Gura Humorului) si in laboratorul Directiei Silvice Suceava.
             Stabilirea dinamicii diseminarii semintelor de fag s-a facut prin suprafete de cercetare de cit 100 mp amplasate in diferite conditii stationale si de arboret. Recolatarea jirului s-a facut din 10 in 10 zile, incepind de la 1 octombrie, pina la terminarea diseminarii. Pentru brad si molid, dinamica disemninarii s-a stabilit prin benzi de inventariere si observatii.
             g) Instalarea si dezvoltarea semintisurilor naturale s-au studiat in: suprafete  de cercetare permanente, piete de proba si benzi de inventariere.
             Gradarea regenerarii s-a facut dupa o scara proprie, plecind de la modelul recomandat de V.G. Nesterov, 1954. Adoptarea unei noi scari ni se pare justificata, dat fiind numarul insuficient de puieti propus de scara lui Nesterov pentru diferitele grade ale regenerari. Observatiile si rezultatele inventarierilor de pe teren   dovedesc ca, in conditiile teritoriului cercetat de noi, ca si in multe alte regiuni din tara noastra cu conditii normale pentru regenerarea naturala, se obtin cantitati mult mai mari la hectar decit gradul A propus de de Nesterov ( 10 mii puieti la virsta de 1-5 ani, 5 mii la virsta de 6-10 ani si 3 mii la virsta de 11-15 ani).
              Dupa aprecierile noastre, o buna regenerare trebuie sa aiba in primii ani, 2-3 puieti la mp (numar considerat minim). Vanselov. K.,1949 arata, de asemenea, ca pentru o buna regenerare, sunt necesari cel putin 3 puieti la mp.
               Suprafetele de cercetare permanente s-au amplasat in cele mai representative tipuri de padure, in conditiile medii sub aspectul regenerarii. Acestea aveau forma patrata, cu latura de 50 m, deci cu suprafata de  2500 mp, bornate la cele 4 colturi, fiecare borne purtind acelasi numar roman, de ordine. In cadrul fiecarei suprafete de cercetare au fost amplasate, la distante egale, 9 sau 16 locuri de inventariere, tot de forma patrata, cu suprafata de 16 sau 25 mp fiecare, pichetate la colturi cu tarusi, numerotati cu acelasi numar, arab, care reprezinta numarul de ordine al locului in cadrul suprafetei de cercetare.