Realizarea unor arborete valoroase, de mare productivitate, cu un echilibru ecologic optim si cu valente sporite in ameliorarea si protejarea mediului inconjurator, este una din principalele sarcini impuse silviculturii pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier.
Prima dintre masurile menite sa duca la realizarea acestui deziderat consta in asigurarea unei regenerari optime, sub aspectul compizitieu viitoarelor arborete, a densitatii si a viabilitatii acestora. Astfel privit, procesul regenerarii reflecta doar aspectul perpetuarii generatiei de arbori, evident un proces ce se cere de o calitate din ce in ce mai superioara.
                               Noi considerente de ordin   genetic, ecologic si evident, economico-social impun notiunii de regenerare o sfera largita, in sensul reproducerii atit a populatiei de arbori cit si a conditiilor ecologice, precum si a insusirilor ereditare superioare ale arboretelor acumulate de-a lungul timpului.Conditiile unei astfel de reproduceri nu se pot realiza optim decit prin regenerarea naturala a arboretelor. Aceste considerente, adaugate la avantajele deja cunoscute, impun promovarea, pe o scara mult mai mare, a regenerarii naturale in padurile tarii noastre.
Daca plaiurile Bucovinei sunt populate astazi de paduri atit de productive si valoroase, aceasta se datoreste si faptului ca ele provin, in cea mai mare parte, din regenerari naturale. Potrivit traditiei, acest gen de lucrari era ridicat aici la "principiul de dogma" inca de la sfirsitul secolului trecut (Girbu, S. 1934).
Fagetele, bradetele si amestecurile de rasinoase cu fag sunt formatii care prezinta o importanta deosebita pentru economia forestiera, date fiind suprafetele mari ce le ocupa, utilizarile multiple la care se preteaza lemnul speciilor respective, precum si posibilitatile ce le ofera pentru a mari simtitor productivitatea lor viitoare.
Conditiile stationale, atit in judetul Suceava cit si in multe alte zone din tara, sint foarte favorabile dezvoltarii si reproducerii acestor formatii.Cu toate acestea, ponderea regenerarii naturale s-a redus, in ultimul timp, la aproximativ o treime din suprafetele ce le ocupa, iar valoarea silviculturala si economica a scazut prin diminuarea accentuata a proportiei bradului.
                                                                                                                 AUTORUL